Istoria localităţii şi a instituției

PAGINI DE ISTORIE

Motto:

  “Viitorul nu deschide uşa celor ce vin fără trecut”

• Abaclia este un sat în Raionul Basarabeasca, Republica Moldova localitatea având o suprafață de aproximativ 4.67 kilometri pătrați, cu un perimetru de 14.20 km.
• Teritoriile satului Abaclia au o suprafață totală de 74.47 kilometri pătrați, fiind cuprinse într-un perimetru de 47.70 km.
• Abaclia se găseşte în continuarea orăşelului-raion Basarabeasca, întinzându-se în valea râului Cogâlnic, de-a lungul acestuia pe partea dreaptă, în regiune de şes şi de coline.
• În anul 1997, populația satului Abaclia a fost estimată la 5380 de cetățeni.
• Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituie 5519 oameni, 48.51% fiind bărbați iar 51.49% femei.
• Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 98.04% – moldoveni/români, 0.38% – ucraineni, 0.87% – ruși, 0.43% – găgăuzi, 0.18% – bulgari, 0.05% – romi, 0.04% – alte etnii.
• În satul Abaclia au fost înregistrate 1659 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004.

Din punct de vedere administrativ

• Abaclia este situat la 5 km de centrul oraşului-raion Basarabeasca şi la 98 km de la Chişinău, capitala Republicii Moldova.
• Satul Abaclia se mărgineşte la Nord cu satele Iordanovca, Carabetovca şi Sadaclia, la Est trece graniţa de stat cu Ucraina, la Sud cu orăşelul Basarabeasca, iar la Vest cu satele Başcalia şi Cioc-Maidan (localitate din componenţa Republicii Autonome Gagauzia).

Conform aşezării geografice pe Terra

• Abaclia se găseşte la întretăierea paraleleor 46°21’43” latitudine Nord şi 28°56’31” longitudine Est.

Legenda locală

• Originea toponimului Abaclia este atestată într-o legendă locală, care spune că era odată un om de origine tătară pe care-l chema Abaclâgiab, un cioban cu un număr mare de oi. Lâna oilor el o prelucra şi făcea postav pe care-l vindea, devenind astfel cel mai bogat şi cel mai influent om din sat, “un fel de primar”, care mai avea în stăpânire nişte moşii, “a lui Sadac” şi “a lui Başc”. În urma căsătoriei lui Abaclâgiab cu frumoasa Lia satul a luat denumirea de Abaclia, iar moşiile deţinute s-au transformat în Sadaclia şi Başcalia.

Atestarea istorică a satului

• Din punct de vedere documentar originea toponimului Abaclia este foarte controversată, deoarece nu există o dată concretă, datorită numeroaselor năvăliri turcice pe pământurile dintre Nipru şi Carpaţi din sec. IX-XVII.
• Anul întemeierii se pierde undeva în a doua jumătate a sec. XVII-lea. Istoricii oficiali şi neoficiali ai Imperiului Rus, după ocuparea Basarabiei în 1812, i-au remarcat existenţa ceva mai târziu şi l-au înregistrat ca fiind întemeiat în anul 1817, după ce tătarii nohai au fost siliţi să se retragă din Bugeac. Denumirea i-a fost tătărească Abaclâgiaba.
• Autorităţile bisericeşti însă au concemnat şi alt an 1812, când se înregistrează parohia cu biserica, ridicată de creştinii ortodoxi încă în 1810 şi probabil, pe locul alteia mai vechi.
• Însă atestarea documentară a satului Abaclia coboară în anul 1785 (după Zamfir Arbore), unde se atestă în biserica din sat un Penticostarion din perioada anului 1785.
• De asemenea este atestată în lucrarea lui Zamfir Arbore o altă denumire a satului ,,Abaclâgiaba sau Abaclia, sat mare în judeţul Bender, pe care românii locuitorii satului l-au numit de la început satul Risipiţi”.
• Mai târziu, prin sec. XVII, după ce aici au fost aşezaţi mai mulţi “tătari nohai” din tribul abaclâ localitatea a început să fie numită Abaclâgiaba.
• Deci până în 1806-1807 aici au locuit nohaii din tribul abaclâ care aveau dangaua în formă de idol (o linie verticală întretăiată de 2 linii orizontale şi un cerc în partea de sus)

• Din 1812 până în 1918 satul Abaclâgiaba (Abaclia) făcea parte din judeţul Bender, circumscripţia Cimişlia, Volosti Obacladjaba (Abaclâgiaba).
• Către anul 1906 Volosti Abaclâgiaba cuprindea satele: Abaclâgiaba (Abaclia), Sadaclia, Karabetovca, Ceramurza, Iordanovca, precum şi ocinele Bojoga, Ivanovca, Kurudjica, Romanovca, Iordanovca.
• Din cele relatate mai sus deducem că satul Abaclâgiaba (Abaclia) avea în acea perioadă un statut de centru administrativ, care după 1918 îl va ceda satului Romanovca, colonie evreiească, care datorită creării în 1876 a târgului săptămânal va deveni centru administrativ cu denumirea plasa Romaneşti din judeţul Tighina în urma împărţirii teritoriale din 1925.

Situaţia demografică şi distanţa dintre localităţile din Volosti Abaclâgiaba

• Conducerea din Volosti Abaclâgiaba Judeţul Bender Gubernia Basarabia. 21 mai, 1912.  Primarul din volosti Abaclâgiaba: A. Josan

De cînd Abaclia ?

• Conform reformei administrative din 1925 majoritatea localităţilor din Basarabia au primit o nouă denumire. Astfel satul Abaclâgiaba trece la denumirea de Abaclia, pe care o deţine şi în prezent.
• Cu toate că situaţia politică din zonă s-a aflat într-o continuă schimbare populaţia satului Abaclia a dat dovadă de o continuitate în ceea ce priveşte graiul românesc păstrat din moşi-strămoşi, însă cu mici abateri lexicale (rusisme)

Portul popular

• Portul locuitorilor satului Abaclia şi-a pierdut din autenticitatea iniţială. Migraţiile pe acest pămînt a popoarelor de origine turcică (găgăuzii), a bulgarilor, cît şi colonizarea Bugeacului (după 1812) a influenţat modul de vestimentaţie.
• Astfel, din descrierile buneilor, hainele de bază ale strămoşilor erau:
• pentru bărbaţi: cuşma de cârlan, meşinii (pantaloni din piele de oi), cojocele ornate din piele de oi şi cârlan, opinci din piele de porc, ciorapi şi obiele din lână, sumane şi mantale din postav;
• pentru femei: broboada (de culoare închisă pentru femeile în vârstă şi albe pentru cele tinere), rochii lungi din cânepă, in, apoi din lână, bumbac ornate cu panglică la poale, mâneci şi guler, ciorapi (colţuni) din lână cu ornament specific local, opinci din piele de oi, ca podoabe serveau mărgelele în câteva şiraguri suprapuse, cercei (cu influenţă bulgară/ găgăuză) în formă de inimă, brăţare şi inele de aramă.

Religia

• Către 1812, Abaclâgiaba, sat cu populaţie românească, avea o biserică ortodoxă, construită din piatră în 1810 pe locul unui locaş mai vechi din bârne şi nuiele.
• Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril este înregistrată cu acest nume (Hram) din anul 1880.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL

• După Zamfir Arbore în Abaclia exista o şcoală elementară mixtă, frecventată de 24 de copii din cei 250 în vărstă de şcoală şi se învăţa în ruseşte, deşi populaţia de abia pricepea această limbă. După “Memorii despre învăţământul în regiunea Odesa” prima şcoală oficial înregistrată în satul Abaclia (pe atunci Abaclâgiaba) a fost în anul 1877. Aceasta era o şcoală cu o singură clasă situată în incinta unei case din localitate, având învăţători pe preotul Ioan Ţipurdei (în vârstă de 42 de ani) , care îşi făcuse studiile la Seminarul teologic din Chişinău, decorat cu „scufia violetă” şi pe Stepan Ivanovici Palii (în vârstă de 23 de ani).
• Mai jos vedeţi o galerie de fotografii referitor la învăţământul din satul Abaclia în perioada postbelică:

• Şcoala din satul Abaclia are o istorie ce rotunjeşte deja secole. În paşaportul instituţiei noastre anul instituirii datează cu numărul 1880.
• Din anul 1947 devine şcoală de 7 clase.
• Din anul 1952—şcoală medie.
• Statutul de liceu a fost obţinut în anul 2004.
• În activitatea sa Liceul Teoretic “Constantin Stere” se axează pe democratizarea, umanizarea procesului instructiv-educativ prin diverse proceduri de asigurare a calităţii.
• Istoria colectivului de profesori e făurită de oameni talentaţi, creativi, oneşti, exigenţi şi profesionişti. În prezent în liceu activează cu multă abnegaţie şi dăruire de sine 35 cadre didactice, formând cu toţii un stup neobosit de harnice albine care dăruie nectarul dragostei pentru cunoştinţe lucide  copiilor acestui sat.
• În liceul nostru vin zi de zi să culeagă roua cărţii 430 copii talentaţi  şi dornici de a cunoaşte.
• Viaţa comună dintre profesor şi elev tinde să fie stabilită pe principii morale, în baza cărora profesorul este un moderator al sufletului copilului.
• Elevii liceului tind să-şi cultive multilateral şi armonios propria individualitate, dau dovadă de creativitate, caută să contribuie la dezvoltarea comunităţii în care trăiesc prin implicare activă în diverse proiecte.
• Părinţii rămân a fi partenerii de bază ai profesorilor în educaţia copiilor. Prin diverse contribuţii şi implicare ajută liceului să existe şi să facă faţă timpurilor.
• Nu ne-ar fi fost uşor să activăm fără suportul  metodic pe care îl primim în permanenţă de la colaboratorii Direcţiei Învăţământ General Basarabeasca, fără susţinerea APL din satul Abaclia, fără o fructuoasă colaborare cu alte instituţii cultural-educative din comunitate şi din raion .
• Urmează să fim în permanenţă la cel mai înalt nivel pentru a nu-i dezamăgi pe cei care ne-au încredinţat ce e mai de preţ: copilul.